Toate imaginile si textele care apar în acest blog, daca nu s-a specificat altfel, sunt proprietatea mea exclusiva si sunt protejate în conformitate cu Legea 8/1996 din România şi de legislatia internationala. Imaginile si/sau textele nu pot fi reproduse, copiate, transmise, publicate sau modificate, integral sau partial si pe orice suport, fara permisiunea mea scrisa. © Blogul lui Catalina

joi, 29 octombrie 2015

Rahat de casa cu menta

Günaydın.... Buna Ziua
Astăzi, Turcia îşi sărbătoreşte Ziua Naţională, care reprezintă Ziua proclamării Republicii (în 1923).
Republica Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie 1923 din rămăşiţele Imperiului Otoman.
Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia, în secolul al XI-lea. 
În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a permis noii dinastii otomane să devină o forţă importantă în regiune. În secolul al XVI-lea, ajuns la întinderea maximă, Imperiul Otoman acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul Apropiat, Europa de sud-est şi Caucazul. După înfrângerea suferită în primul război mondial, puterile învingătoare au căutat împărţirea imperiului prin Tratatul de la Sevres. Cu sprijinul aliaţilor, Grecia a invadat şi ocupat orasul Izmir, în conformitate cu Tratatul. La 19 mai 1919 a fost iniţiată o mişcare naţionalistă sub conducerea lui Mustafa Kemal Ataturk Pasa, un comandant militar care s-a stins în cursul bătăliei de la Gallipoli. Kemal Pasa a încercat revocarea termenilor tratatului semnaţi de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare parte a societăţii turceşti, în ceea ce a devenit războiul turc de independenţă (în turcă: Kurtulus Savasi).
La 18 septembrie, 1922, armatele de ocupaţie ale Antantei au fost învinse şi ţara eliberată. A urmat abdicarea sultanului la 1 noiembrie 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de stăpânire otomană. 
În 1923 Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce, iar Kemal a primit supranumele de Ataturk (însemnând Părintele Turciei) şi a devenit primul preşedinte al ţării. El a instituit mai multe reforme care au modernizat Turcia, desprinzând-o de trecutul ei otoman.

Cu ocazia acestei zile va propun o reteta traditionala turca : Rahat de casa cu menta
Rahatul este un desert preparat in bucatariile din Turcia, Bulgaria, Cipru, Grecia, Serbia, Albania, Maroc, Algeria si, cu voia dumneavoastra ultima pe lista, mult rahat se mananca si in Romania.
Legenda spune ca un sultan turc, pentru a-si rasfata sotiile si metresele, si-a pus maestrii cofetari sa gaseasca un desert unic a carui reteta, tinuta secreta, sa faca parte dintre comorile lui. Cautarile cofetarilor turci au fost incununate de rahat.
Ceva mai exacte, unele carti de istorie povestec cum pe la jumatatea secolului al XVIII-lea, a ajuns in Istanbul un ucenic de cofetar, pe nume Bekir Effendi. Instalat intr-o pravalie din centrul orasului, tanarul si-a cucerit repede clientela datorita noului desert pe care il vindea.
Femeile le ofereau rahat iubitilor lor, desertul devenind un fel de dovada de dragoste in cuplu, dupa cum o demonstreaza si textele cantecelor turcesti din epoca. Bekir a ajuns, din succes in succes, sa fie chiar cofetarul sef din bucatariile Inaltei Porti. 
Un secol mai tarziu, rahatul ajunge si in Europa Occidentala. Actuala reteta, raspandita tot in secolul al XIX-lea, este cea a lui Bekir.Rahatul este denumit in limba turca lokum, din denumirea araba "rahat al-hulkum", iar in greaca se cheama "loukumia". 
Lokum ar putea proveni din turcescul "lokma" care inseamna "bucata, muscatura, inghititura".Rahat semnifica in limba turca "impacare, multumire", astfel ca "rahat hulkum" s-ar putea traduce prin "bucata de placere, rasfat pentru gura".
Rahatul se face pe baza de amidon si zahar, ingrediente esentiale fiind aromele, in functie de gust si obisnuinte. Unele retete includ si nuci, alune sau fistic.
Surse: http://www.amosnews.ro/, http://pandhoraa.blogspot.fr/
Ingrediente:
400 g de zahăr,
50 ml apă,
15 cl sirop de mentă de casa - reteta aici
80 g sirop de glucoză,
80 g amidon de porumb (Maïzena)
5 cl suc de lamaie
colorant verde
fructe uscate (opțional)

50 g de amidon de porumb + 50 g zahăr pudră


Mod de preparare:
Tapetati cu hartie de copt o forma sau o tava adanca dar nu prea mare. Ungeti hartia cu un pic de ulei.
Într-un castron, se amestecă amidonul de porumb cu 50 cl de apă rece.
Se amestecă bine pentru a-l dizolva complet.


Amestecăm apoi toate ingredientele și se fierbe la foc mic ca pentru un gem sau o dulceata, amestecand din cand in cand.



Gatirea poate dura aproximativ o oră și jumătate.



Preparatul este gata când se detașeaza de pe fundul vasului.
În acest moment se adaugă colorantul și fructele uscate.

Punem in formele unse usor cu ulei.Am facut cateva in forme de bomboane .
 Amestecati amidonul si zaharul pudra.
A doua zi scoatem din forma pe un platou presarat cu zahar si amidon.
Taiem patratele.
Ungem cutitul cu lama lunga cu un pic de ulei la fiecare taiere.
Rulati fiecare pătrat în acest amestec de 2 ori.

Este cum să spun ...  dulce hi hi si parfumat. Gustul si textura sunt diferite de cel cumparat.
Mi-au iesit cam moi, voi face din nou cu alte parfumuri si culori.
Se păstrează perfect câteva săptămâni la temperatura camerei, într-o cutie metalica- nu le puneti în frigider sau într-o cutie de plastic, vor deveni umide.

Poftă bună !!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

miauuu...........

a target="_blank" href="http://www.hostingpics.net" title="Hebergeur d'image">Hebergeur d'image
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...